A doua reţea din lume de distribuţie centralizată a energiei termice, după Moscova, este la Bucureşti. Tot la Bucureşti este si cea mai mare subvenţie acordată pentru căldură din ţară. Peste jumătate din costul unei gigacalorii este acoperită de Primăria Generală de la bugetul local şi de stat. Lipsa investiţiilor, mangementul defectuos, şi corupţia se traduc în pierderi de 160 de milioane de euro în fiecare an. Cine este de vină pentru această situaţie, aflaţi marţi, de la ora 21:00, la România furată.
Planurile cu privire la încălzirea sistematizată a Capitalei sunt puse în aplicare începând cu 1960. În anii comunismului reţeaua municipală este extinsă în ritm galopant. În aceeaşi perioadă, în urma crizei petrolului din 1973, ţările occidentale încep investiţiile în sisteme centralizate de producţie şi distribuţie a agentului termic. La Copenhaga, spre exemplu, trecerea de la încălzirea individuală a clădirilor cu cărbune şi păcură presupune şi valorificarea energetică a deşeurilor, în staţii speciale de incinerare. La Bucureşti, în 1989, sunt două astfel de staţii - una în Pantelimon şi una în Militari dar şi opt centrale electrice de termoficare - pe scurt CET-uri. Tot până în 1989, distribuţia agentului termic este în sarcina Grupului Întreprinderilor de Gospodărire Comunală.
Prof. Ionuţ Purica, expert pentru energie şi mediu Academia Română: „Aşa cum stăteau lucrurile la noi înainte de 90 ăsta era un mod foarte eficient de a încălzi”.
După Momentul '89 sistemul de transport şi distribuţie este separat de cel de producere a agentului termic. Grupul Întreprinderilor de Gospodărire Comunală este reorganizat în Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice.
Lucian Constantin, expert în managementul clădirilor: „Această activitate a RADET-ului nu a fost niciodată concepută ca un business”.
În 1995, un act normativ al Guvernului Văcăroiu introduce compania pe o listă cu societăţi aflate în regim de supraveghere economico-financiară. În acelaşi an, Consiliul General al Capitalei aproba programul de restructurare şi redresare financiară a RADET.
În document erau prevăzute, între altele, şi eşalonarea lucrărilor de reabilitare şi modernizare a sistemului de termoficare pe 15 ani, între 1995 şi 2010. Reţelele de ţevi trebuiau înlocuite iar centralele termice de cvartal retehnologizate. Investiţiile calculate erau de aproape 600 de milioane de dolari, iar banii trebuiau să vină din sursele proprii ale RADET, bugetul de stat şi credite externe.
Radu Opaina, fost director general RADET: „Au fost şi sunt bani foarte mulţi, sunt de ordinul sutelor de milioane de euro pe an. În ani înseamnă miliarde de euro şi atunci sistemul politic creat de ei pentru ei a găsi de cuviinţă să exploateze sistemul de termoficare, să-i epuizeze toate resursele, să-l pună pe butuci fără să aibă nicio treabă cu clientul, economia de piaţă.”
Sursa: digi24.ro
Planurile cu privire la încălzirea sistematizată a Capitalei sunt puse în aplicare începând cu 1960. În anii comunismului reţeaua municipală este extinsă în ritm galopant. În aceeaşi perioadă, în urma crizei petrolului din 1973, ţările occidentale încep investiţiile în sisteme centralizate de producţie şi distribuţie a agentului termic. La Copenhaga, spre exemplu, trecerea de la încălzirea individuală a clădirilor cu cărbune şi păcură presupune şi valorificarea energetică a deşeurilor, în staţii speciale de incinerare. La Bucureşti, în 1989, sunt două astfel de staţii - una în Pantelimon şi una în Militari dar şi opt centrale electrice de termoficare - pe scurt CET-uri. Tot până în 1989, distribuţia agentului termic este în sarcina Grupului Întreprinderilor de Gospodărire Comunală.
Prof. Ionuţ Purica, expert pentru energie şi mediu Academia Română: „Aşa cum stăteau lucrurile la noi înainte de 90 ăsta era un mod foarte eficient de a încălzi”.
După Momentul '89 sistemul de transport şi distribuţie este separat de cel de producere a agentului termic. Grupul Întreprinderilor de Gospodărire Comunală este reorganizat în Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice.
Lucian Constantin, expert în managementul clădirilor: „Această activitate a RADET-ului nu a fost niciodată concepută ca un business”.
În 1995, un act normativ al Guvernului Văcăroiu introduce compania pe o listă cu societăţi aflate în regim de supraveghere economico-financiară. În acelaşi an, Consiliul General al Capitalei aproba programul de restructurare şi redresare financiară a RADET.
În document erau prevăzute, între altele, şi eşalonarea lucrărilor de reabilitare şi modernizare a sistemului de termoficare pe 15 ani, între 1995 şi 2010. Reţelele de ţevi trebuiau înlocuite iar centralele termice de cvartal retehnologizate. Investiţiile calculate erau de aproape 600 de milioane de dolari, iar banii trebuiau să vină din sursele proprii ale RADET, bugetul de stat şi credite externe.
Radu Opaina, fost director general RADET: „Au fost şi sunt bani foarte mulţi, sunt de ordinul sutelor de milioane de euro pe an. În ani înseamnă miliarde de euro şi atunci sistemul politic creat de ei pentru ei a găsi de cuviinţă să exploateze sistemul de termoficare, să-i epuizeze toate resursele, să-l pună pe butuci fără să aibă nicio treabă cu clientul, economia de piaţă.”
Sursa: digi24.ro