Mitul „eu nu fac parte din asociație” – sau cum ne place să fim proprietari, dar fără obligații
Adevărul e că, odată ce devenim proprietari, ne cam schimbăm tonul: vrem drepturi ca-n filme, dar când e vorba de pus mâna – pauză. Pe scurt, ne place să fim șefi pe plantație, să dăm ordine, să comentăm ce face vecinul, dar când vine vorba de implicare sau plată... e clar, nu „facem parte din asociație”.
„Cum adică? Eu nu sunt membru!”
Așa zic mulți. „Nu am semnat nimic, nu mă interesează, nu m-a întrebat nimeni nimic.” Da, dar ai apartament. Și, ce să vezi, cu apartamentul tău vine la pachet o bucată (mai mică sau mai mare) din scările, conductele, acoperișul și alte minuni comune. Și, surpriză: toate astea trebuie întreținute. De toți.
Ai crezut că dacă nu mergi la ședințe și nu semnezi hârtii, ești liber? Te înșeli. Legea nu te lasă „pe dinafară” doar pentru că nu vrei. E ca la abonamentul la curent: chiar dacă nu-l citești, factura tot vine. Și tot trebuie plătită.
Nu poți lua apartamentul și să-l muți în alt bloc
Sună amuzant, dar mulți se poartă exact așa. „Eu nu folosesc liftul, de ce să-l plătesc?”, „Eu nu am subsol, nu mă interesează țeava aia spartă.” Din păcate, nu merge așa. Codul Civil te prinde bine de mână și-ți amintește: faci parte dintr-o comunitate. Vrei sau nu vrei, ești „în asociație”. Chiar dacă nu vorbești cu nimeni, nu semnezi nimic și stai retras ca un ninja.
Și să nu uităm: dacă toți am sta „în afara asociației”, am trăi în frig, printre gunoaie și țevi sparte. Cine să le repare, zânele de la întreținere?
Țeava mea e a mea... sau a blocului?
Și aici e haos. Mulți cred că orice trece prin apartamentul lor e automat „al blocului” dacă se strică și „al lor” când merge bine. Dar nu e chiar așa.
Regula generală: ce e „pe orizontală” (adică prin apartamentul tău, după racordul principal) e responsabilitatea ta. Da, tu trebuie să ai grijă de furtunul de la mașina de spălat, de sifon, de calorifere și ce mai ai prin casă. Dacă se sparge și inunzi vecinul de jos, nu te scapă asociația. Nici scuzele. Legea e clară: strici, plătești.
Și dacă nu vrei, ghici ce? Vecinul păgubit te poate da în judecată. Și poate chiar obține dreptul să intre în apartamentul tău (legal, nu cu barosul), să repare el, pe banii tăi. Deci, grijă mare!
Când „să moară capra vecinului” devine sport de bloc
Avem o problemă națională: ne uităm la vecin, nu la noi. Dacă cineva face ceva frumos – amenajează o grădină, curăță scara, repară ceva – imediat apare cineva care comentează. Ba că a făcut doar pentru el, ba că sigur a folosit banii asociației, ba că „cine plătește apa pentru flori?!”.
Și toate astea pentru că nu mai avem unde să ne plângem. Înainte mergeam la ghișeu și mai scoteam frustrările. Acum, cu digitalizarea, ne-au rămas doar telefonul și... vecinul. Așa că nervii se duc în capul lui sau în capul administratorului.
Dar nu uitați: asociația suntem NOI. Nu „ei”, nu „ăia de sus”, nu „doamna aia care strigă la ședință”. Tu, eu, vecina de la doi și bătrânul de la parter care strânge PET-urile. Dacă ne pasă un pic de ce avem împreună, ne e mai bine tuturor.
Concluzie de bloc: dacă tot ești în film, măcar joacă bine!
Nu poți ieși din asociație ca dintr-un grup de Facebook. Ai apartament? Ai obligații. Și câteva drepturi, evident, dar alea vin la pachet. Vrei căldură, apă, curățenie și liniște? Atunci nu mai sta în afara asociației ca și cum ai fi turist în blocul tău.
Hai, implică-te! Măcar cu o întrebare, un vot, o verificare de factură. Poate nu schimbăm lumea, dar măcar nu stăm în frig cu țeava spartă și nervii întinși.
Adevărul e că, odată ce devenim proprietari, ne cam schimbăm tonul: vrem drepturi ca-n filme, dar când e vorba de pus mâna – pauză. Pe scurt, ne place să fim șefi pe plantație, să dăm ordine, să comentăm ce face vecinul, dar când vine vorba de implicare sau plată... e clar, nu „facem parte din asociație”.
„Cum adică? Eu nu sunt membru!”
Așa zic mulți. „Nu am semnat nimic, nu mă interesează, nu m-a întrebat nimeni nimic.” Da, dar ai apartament. Și, ce să vezi, cu apartamentul tău vine la pachet o bucată (mai mică sau mai mare) din scările, conductele, acoperișul și alte minuni comune. Și, surpriză: toate astea trebuie întreținute. De toți.
Ai crezut că dacă nu mergi la ședințe și nu semnezi hârtii, ești liber? Te înșeli. Legea nu te lasă „pe dinafară” doar pentru că nu vrei. E ca la abonamentul la curent: chiar dacă nu-l citești, factura tot vine. Și tot trebuie plătită.
Nu poți lua apartamentul și să-l muți în alt bloc
Sună amuzant, dar mulți se poartă exact așa. „Eu nu folosesc liftul, de ce să-l plătesc?”, „Eu nu am subsol, nu mă interesează țeava aia spartă.” Din păcate, nu merge așa. Codul Civil te prinde bine de mână și-ți amintește: faci parte dintr-o comunitate. Vrei sau nu vrei, ești „în asociație”. Chiar dacă nu vorbești cu nimeni, nu semnezi nimic și stai retras ca un ninja.
Și să nu uităm: dacă toți am sta „în afara asociației”, am trăi în frig, printre gunoaie și țevi sparte. Cine să le repare, zânele de la întreținere?
Țeava mea e a mea... sau a blocului?
Și aici e haos. Mulți cred că orice trece prin apartamentul lor e automat „al blocului” dacă se strică și „al lor” când merge bine. Dar nu e chiar așa.
Regula generală: ce e „pe orizontală” (adică prin apartamentul tău, după racordul principal) e responsabilitatea ta. Da, tu trebuie să ai grijă de furtunul de la mașina de spălat, de sifon, de calorifere și ce mai ai prin casă. Dacă se sparge și inunzi vecinul de jos, nu te scapă asociația. Nici scuzele. Legea e clară: strici, plătești.
Și dacă nu vrei, ghici ce? Vecinul păgubit te poate da în judecată. Și poate chiar obține dreptul să intre în apartamentul tău (legal, nu cu barosul), să repare el, pe banii tăi. Deci, grijă mare!
Când „să moară capra vecinului” devine sport de bloc
Avem o problemă națională: ne uităm la vecin, nu la noi. Dacă cineva face ceva frumos – amenajează o grădină, curăță scara, repară ceva – imediat apare cineva care comentează. Ba că a făcut doar pentru el, ba că sigur a folosit banii asociației, ba că „cine plătește apa pentru flori?!”.
Și toate astea pentru că nu mai avem unde să ne plângem. Înainte mergeam la ghișeu și mai scoteam frustrările. Acum, cu digitalizarea, ne-au rămas doar telefonul și... vecinul. Așa că nervii se duc în capul lui sau în capul administratorului.
Dar nu uitați: asociația suntem NOI. Nu „ei”, nu „ăia de sus”, nu „doamna aia care strigă la ședință”. Tu, eu, vecina de la doi și bătrânul de la parter care strânge PET-urile. Dacă ne pasă un pic de ce avem împreună, ne e mai bine tuturor.
Concluzie de bloc: dacă tot ești în film, măcar joacă bine!
Nu poți ieși din asociație ca dintr-un grup de Facebook. Ai apartament? Ai obligații. Și câteva drepturi, evident, dar alea vin la pachet. Vrei căldură, apă, curățenie și liniște? Atunci nu mai sta în afara asociației ca și cum ai fi turist în blocul tău.
Hai, implică-te! Măcar cu o întrebare, un vot, o verificare de factură. Poate nu schimbăm lumea, dar măcar nu stăm în frig cu țeava spartă și nervii întinși.
RSS Feed
